Ma strecor lin pe incheietura-ti subtire. Sunt aici si te chem departe. Nu-ti fie teama de vibratia muta a oaselor mele, de simfonia dezacordata a tendoanelor aprinse de patima simturilor. Suntem doua entitati de materie. Ce vrei tu defapt? Nu ma ridic si nici n-am de gand sa iti stropesc glezna cu racoarea mea. Te cuprind incet si dispari, ma apropii si reapari. Lasa-ti valul alb alaturi de glezna mea aramie. Se vede ca picaturile te ard, ca sufletul tau e gheata incinsa de vointa mea. Hai, inpleteste-ti gandul cu al meu, ineaca-te in ploaia de fericire a degetelor noastre! Vom fi doua jumatati opuse, una prea alba, cealalta prea aramie. Eu sunt ariergarda, tu poti sa ne aperi spatele. Oricat m-as stradui nu te pot simti decat cu calcaiul meu. Pielea ta ma arde, dar gheata incheieturilor mele ne apara pe amandoi! De ce iti e atat de greu sa imi raspunzi cand stii ca talpile iti mangaie glezna? Esti surd oare, sau ti-e sete?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu