Pasii mi se pierdeau pe asfaltul rece. Trecusem pe langa aceleasi pravalii cu firme cat mai colorate. Simetria orasului ma obosea. Deja nu mai sesizam claxoanele soferilor nervosi blocati in trafic, larma de voci amestecate sau pietonii care se succedau. Orasul traia, vibra! pentru mine era ceva banal ca un zgomot de fundal, un horuit usor.
Nu stiu exact cat a durat, poate aproximativ zece minute. Deschid poarta, inaintez usor spre usa, Casa arata asa cum o lasasem. Imi aduc aminte. Aici era un foisor, langa ciresul de unde supravegheam miscarile din curte. Vreau sa intru. pare ca nici nu a trecut timpul! E asa... la fel de spatioasa, primitoare si calda. Deschid usa camerei mele. ma surprinde! Pe birou sunt aceleasi schite vechi pe care ma straduiam sa le realizez cand eram mica. Mai mult sau mai putin eram constienta ca nu prea aveam talent, totusi visul meu de renumit designer nu-mi dadea pace!
Intorc privirea. Acelasi cal care ranjeste la mine din rama tabloului. Mama ii zicea El Zorab ca sa ma mai linisteasca. Eu aveam in fiecare noapte cosmaruri ca ma fugareste sau ca necheaza infricosator. Pe masa e cutiuta muzicala. Acordurile s-au slabit. Suna a chitara rece dezacordata. Balerina continua pirueta cu gratie, insa pare ca sufera.
In fata e ,,coltul cu amintiri'': diplome, autografe, panglici colorate, abtibilduri. Un singur lucru ma atrage. E o mica zana, cu o rochita din Coada-Randunicii. Imi aduc aminte de o zi de vara, ziua mea. Cred ca a fost cel mai
frumos cadou. Priet
ena mea mi-a zis : ,,Seamana cu mine. Poti sa ai mereu incredere, pentru ca voi fi alaturi.'' Intr-adevar micul spiridus zburator avea manutele deschise ca pentru o imbratisare si un suras bland pe chip.
Obrazul mi se umezise. Valuri de amintiri se spargeau de tarmurile sufletului meu. Nu erau regrete. Erau nostalgii, episoade din viata unui alt eu, ingropat intr-o caseta muzicala, un tablou, o statueta cu
Intorc privirea. Acelasi cal care ranjeste la mine din rama tabloului. Mama ii zicea El Zorab ca sa ma mai linisteasca. Eu aveam in fiecare noapte cosmaruri ca ma fugareste sau ca necheaza infricosator. Pe masa e cutiuta muzicala. Acordurile s-au slabit. Suna a chitara rece dezacordata. Balerina continua pirueta cu gratie, insa pare ca sufera.
In fata e ,,coltul cu amintiri'': diplome, autografe, panglici colorate, abtibilduri. Un singur lucru ma atrage. E o mica zana, cu o rochita din Coada-Randunicii. Imi aduc aminte de o zi de vara, ziua mea. Cred ca a fost cel mai
frumos cadou. Priet
ena mea mi-a zis : ,,Seamana cu mine. Poti sa ai mereu incredere, pentru ca voi fi alaturi.'' Intr-adevar micul spiridus zburator avea manutele deschise ca pentru o imbratisare si un suras bland pe chip.aripi, schite. Uitasem de cat timp stateam acolo, nu-mi pasa ca am avion in doua ore, ca trebuia sa ma intalnesc intr-o cafenea cu Charlie, editorul, ca trebuia sa-i trimit Martei o telegrama cu data urmatoarei intalniri.
Totul disparuse in jur. Stateam pe covorul prafuit cu un album al promotiei din care facusem parte. Il vedeam pe el. Arata foarte chipes si avea zambetul ingrozitor de alb in contrast cu pielea lui aramie. Nu mai pastrasem legatura de ani buni. Desi nu recunoscusem niciodata inca ma mai gandeam la liceu, la cum ar fi fost viata mea daca nu emigram. Poate cine stie...
O alta secventa mi-a aparut in minte, legata de carti. Bunicul ma tinea pe genunghi si-mi citea. Eu, foarte vorbareata pe atunci, repetam cu o voce pitigaiata si foarte fara vlaga, versiuni ale povestii mele. De atunci adultii ii ziceau mamei : ,,Dina, e de viitor! Fetita ta ajunge scriitoare!'' si mama suradea si ma lua in brate, iar eu strambam putin din nas si ziceam: ,,Eu ma fac patinatoare.'' Apoi a urmat alta serie de posibile cariere: designer etc.
Zambeam si eu. M-am uitat in oglina. Eram tot eu si cu mama nu semanasem niciodata! Poate doar foarte putin. Eu eram mai maslinie. Mereu mi se zicea vara ca seman cu o italianca. Sub oglinda, pe etajera
am remarcat o poza. Era din Turcia, se vedea un minaret pe fundal. Am remarcat ca singurul lucru identic intre mine de acum si fetita de treisprezece ani erau gropitele.Voiam sa plec acum. Zabovisem cam mult. mi-am dat seama ca se intunecase. Cand sa ies din camera, am dat peste o caseta. Nu m-am putut abtine si a ascultat-o la un casetofon vechi. Am inceput sa dansez singura. Gandurile mi se pierdeau intr-un ritm ametitor. ma intorsesem in sfarsit acasa s nu aveam de gand sa plec prea curand...
