Amintirea unei dimineti marine

5 iulie 1990-un port la Marea Nordului

Se ridicase ostenita din mare si mergea ca prin vis spre o lume noua si proaspata cum nu mai vazuse pana acum. Briza unei dimineti marine si surasul lui o leganau ca intr-un basm din care nu voia sa se trezeasca. Plaja scaldata de simfonia dezacordata a valurilor ii conferea o stralucire unica si o delicatete radinata ca fildesul scoicilor. pa sea timida, cu aerul copilaros si zambetul strengaresc pe chipul ei senin si alb. isi purta rochita de dantela cu multa gratie, chiar daca algele ii invaluiau gleznele ca un ciorchine de povara dulce.
Ochii ei verzi tradau nerabdare, agitatie si viata. Nu indraznea sa-l priveasca drept in fata. Continua sa-l urmeze in tacere, doar muscandu-si buza de sus. Desi parul ei roscat atarna ud pe spate, invocand parca un zeu al marilor, tanara avea ceva primitiv si dulce totodata.
I se parea ca pasii ei in nisip se intindeau pe sute de kilometri. Fiecare graunte purtat de vant se desprindea parca din fiinta ei. isi vedea gandurile ca intr-o oglinda si se speria parca de tumultul lor. Un sentiment de contradictie ii marca sufletul, dar el era acolo...
Simtea cum mana lui se strecoara in mana ei. Atingerea de gheata si mangaierea fina ii dadeau fiori. Credea ca ii e frig, dar focul inimii ei iiu provoca frisoane. Ii privea ochii si simtea ca lumea ei si metamorfozeaza in fiinta lui. Marea si cerul se uneau intr-o imbratisare, veghind parca momentul de fericire al celor doi...

..........................................................................................................................................................................

7 martie 1996-Bruges

Tanara ridicase ochii. I se parea straniu ca un pictor care lucra pe chei i se adresa tocmai ei. Exista un impediment! Se afla in Bruges si nu stia flamanda... Probabil compania care o trimisese sa faca acel reportaj nu reconsiderase problema... L-a privit calm si a incercat sa-i explice in franceza ca nu este localnica. Uimirea ei a fost si mai mare cand a aflat ca pictorul deja stia cu cine vorbeste si parea csa aiba un scop bine definit. Nu stia cum sa reactioneze... Avand in vedere ca mai erau doua ore pana cand trebuia sa predea raportul cu privire la proiectul de consolidare a cladirilor vechi, s-a hotarat sa paraseasca locul confortabil de pe bancuta din lemn din Piata Primariei.
Din fericire aveau noroc! Era una din putinele zile insorite de care au parte belgienii. 15 grade era o temperatura nesperata! In primul rand se parea ca tanara avea parte de o companie stranie. In cadrul intrevederii niciunul dintre cei doi nu simtise nevoia sa se prezinte. Probabil fiecare avea deja formata o opinie despre celalalt.
''De unde o fi rasarit si pictorul asta?????'''
''Sper sa n-o fi speriat prea rau! Cand va vedea ceea ce trebuie vazut sunt sigur ca va recunoaste momentul...''
Cei doi mergeau tacuti si strabateau aleile de piatra ale orasului. la balcoanele caselor lacustre apareau fete vesele sau curioase. Catedrala strajuia piata inconjurata de canale. Pictorul ii facu semn sa-l urmeze. Ceva in privirea lui o tulbura. Gondola ii purta lin pe langa case si palate... Mirosul ii trezea parca amintirea unei dimineti marine. Era aceeasi tacere, acelasi miros, aproape acelasi sentiment. Vedea o copila a carei glezna era incalcita in alge. Gondola s-a izbit de pontonul impanzit de muschi de langa o veche magazie. Pictorul parea ca se simte ca acasa ... A inaintat si a ridicat de pe jos o schita veche cu doi adolescenti ce se tineau de mana privind orizontul vernil al unei dimineti marine...